Mastile noastre cele de toate zilele


Mastile isi incep istoria odata cu marul. Primul om care a purtat o masca a fost Adam. Adam a apelat la frunza de vita de vie pentru asi ascunde rusinea. Nu e de mirare atunci ca in limba greaca cuvantul "persoana" vine de la "masca". De-alungul istoriei insa mastile au devenit sinonime cu ceva fals, ceva ascuns, cu insasi minciuna. Azi mastile nu sunt privite cu ochi blanzi decat daca sunt de carnaval.

Dar toti avem colectia noastra de masti care ne ajuta sa ne adaptam mai usor mediului si sa ne gasim locul nostru in societate. Incepand de la haine, farduri, zambete fortate, mastile pot fi foarte variate. O masca poate ascunde adevarul, adevaratele intentii, poate da impresia de fals dar in acelasi timp mastile pot infrumuseta, impodobi un suflet plin de rani, pot ajuta la schimbarea unghiului din care suntem priviti, ne pot ajuta sa trecem mai usor peste ceva de care ne este rusine.

Zi de zi etalam masti sub forma de haine. Perceptia celorlalti despre noi este filtrata prin materialul purtat. O persoana la costum impune respect, o femeie sumar imbracata starneste comentarii acre si ganduri necurate, o persoana purtand haine rupte si murdare ne starneste in cel mai bun caz mila, de cele mai multe ori dispretul.

Avem nevoie de mastile noastre pentru a putea iesi in lume. Mastile ne sunt prietenii cei mai apropiati. Ati ascunde chipul sub farduri nu e considerat de societatea moderna a fi sinonim cu a purta o masca si nu deranjeaza pe nimeni. Dar fardurile asta sunt, masti frumos colorate care ne ajuta sa fim perceputi diferit de persoana din fata noastra. La fel e si cu hainele.

Oamenii gresesc, cad si se ridica. De fiecare data cand cadem sufletul nostru se mai "imbogateste" cu o cicatrice, cu o vanataie. Nimanui nu-i place sa vada un suflet lovit, insangerat. Mastile sufletului pot beneficia atat pe purtator cat si pe privitor. O privire usturatoare te poate face sa-ti fie rusine de propria fiinta. Masca sta cu stoicism insa intre ochiul ucigas si sufletul firav.

Mastile sunt asemeni hainelor. Le purtam pentru a ne ascunde rusinea si goliciunea, pentru a ne proteja, pentru a ne face mai frumosi, pentru a ne imbogati in ochii celorlalti. Mastile pot fi bune sau rele, depinde de scopul in care facem uz de ele. Mastile sunt pana una alta prelungirea sufletului nostru, a dorintelor noastre secrete.

Credeti ca am putea renunta vreodata la masti? Credeti ca ar fi in avantajul nostru sa renuntam la ele? Si daca da, ce ar trebui sa facem si cum credeti ca ar trebui sa se schimbe societatea?

8 comments:

Oana 2 decembrie 2008, 00:12  

La multi ani, Laura! Vin cu intarziere si pe un articol la care sunt offtopic, dar si mastile noastre de toate zilele pot face parte din sarbatoare ;)

Laura 2 decembrie 2008, 00:51  

Oana, daca ar fi vazut cei de acum 90 de ani viitorul, poate s-ar fi razgandit ;)

Manole,  2 decembrie 2008, 07:47  

nu, Laura...n-o sa se renunte la masti...doar sunt asa de apreciate!
Nu este important ce e sub masca...nimeni nu are rabdare sau timp...sa cauta sub!
Nu, mastile vor fi preferate intotdeauna...evident, ca din superficialitate...

Vania 2 decembrie 2008, 11:08  

Eu nu port mască decât ocazional, când jefuiesc vreo bancă...

Jamilla,  2 decembrie 2008, 11:49  

si eu masca mea, pentru lumea de la serviciu si pt necunoscuti in general, nu si pt cei apropiati.
Dar, de cele mai multe ori, sunt eu insami.
Culmea e ca uneori, mastile se confunda cu rolurile zilnice ale unui om.
La multi ani si tie Laura, multumesc pt urari!
Putini renunta la masti, prefera sa-si anestezieze sinele, uneori poate ca e mai bine, alteori se da nastere la interpretari eronate. Masca poate fi si mecanism de aparare ca in cazul meu ;-)

Laura 2 decembrie 2008, 15:00  

Manole, mintea omului cauta logica, nu adevarul. Uneori nu lasam sa ni se caute sub masca, de frica, alteori de rusine. Chiar si cand cineva e dispus sa caute sub masca altei persoane, de multe ori nu i se permite. Mastile ne protejeaza si ne dau incredere in anumite situatii. Mastile ne ajuta sa ne adaptam si sa facem fata a ceea ce ne inconjoara. Omul nu e nici perfect, nici bun, e asa cum e, asa cum a fost nevoit sa se adapteze mediului pentru a-si asigura suprevietuire pe aces pamant si perpetuarea speciei.

Vania, pai atunci tu esti fericitul om care poarta cele mai putine masti pe lumea asta! :)

Jamilla cand masca ia stapanire asupra omului, si personalitatea unuia nu mai poate iesi la suprafata, da, atunci apar cu adevarat problemele. Te pup!

bastylica 3 decembrie 2008, 11:11  

eu cred ca adevarata masca a omului este chipul nefardat si aranjat pentru ca in spatele acestui chip se afla de fapt misterul.

Laura 3 decembrie 2008, 14:16  

Bastylica, interesant spus. Misterul e in noi si in jurul nostru, daca privim cu ochii sufletului sansele sunt ca il vom vedea :)

Trimiteţi un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Da mai departe

Persoane interesate

  © Blogger template AutumnFall by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP